ORDIN Nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor
ORDIN Nr. 163 din 28 februarie 2007
pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 216 din 29 martie 2007
Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor,
în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul administraţiei şi internelor emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aprobă Normele generale de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998, Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999 privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor – D.G.P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000, Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor – D.G.P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 18 septembrie 2001, cu modificările ulterioare, Ordinul ministrului de interne nr. 138/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor – D.G.P.S.I.-005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
ANEXA 1
NORME GENERALE
de apărare împotriva incendiilor
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
ART. 2
Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
ART. 3
Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor, la lucrările de modernizare, extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum şi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de apărare împotriva incendiilor şi la echiparea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
ART. 4
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.
CAP. 2
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor
SECŢIUNEA 1
Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor
ART. 5
Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.
SECŢIUNEA a 2-a
Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor
ART. 6
(1) În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii.
ART. 7
(1) La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 6alin. (1) lit. b) se desemnează de consiliul local.
(2) Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 8
Atribuţiile pentru structurile prevăzute laart. 6 se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei publice.
ART. 9
Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.
SECŢIUNEA a 3-a
Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva incendiilor
ART. 10
Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor.
ART. 11
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt:
a) strategia sectorială privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţă;
b) norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;
c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţă;
d) programe de informare şi educaţie specifice;
e) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
g) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 12
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti sunt:
a) hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului Bucureşti;
b) reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
c) raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
d) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
e) hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;
f) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 13
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind apărarea împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
ART. 14
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt:
a) decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;
b) hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială;
c) reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;
d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
e) raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;
h) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.
ART. 15
Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.
ART. 16
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;
e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;
f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;
g) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;
j) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
ART. 17
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:
a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;
f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
g) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;
h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;
i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
ART. 18
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei;
b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu;
h) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;
j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protecţie împotriva incendiilor;
l) evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;
m) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;
o) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;
s) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
ART. 19
Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:
a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;
b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;
c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.
ART. 20
(1) Prevederile art. 17 şi 18 se aplică la operatorii economici şi la instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.
(2) Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente:
a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.
(3) Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la alin. (2) asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:
a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;
f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
SECŢIUNEA a 4-a
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă
ART. 21
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, prevăzută la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
ART. 22
(1) Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:
a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;
h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele asemenea;
i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii: spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
l) bibliotecă, arhivă;
m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul, supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;
n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou;
p) fermă zootehnică sau agricolă;
q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;
r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
(2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
ART. 23
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
ART. 24
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
ART. 25
(1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă prevăzute la alin. (1) se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.
(3) Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
(4) Structura-cadru a formularului prevăzut la alin. (2) este prezentată în anexa nr. 1la prezentele norme generale, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.
ART. 26
(1) Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.
ART. 27
Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.
ART. 28
Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevăzute la art. 18 lit. k) şi art. 23 lit. d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;
c) planul de intervenţie.
ART. 29
(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
(3) Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.
(4) Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
(5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme generale.
ART. 30
(1) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.
(2) La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
(3) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
(4) Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
(5) Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.
ART. 31
(1) Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă, potrivit legii.
(2) Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.
(3) Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme generale.
ART. 32
Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.
ART. 33
(1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit. c), se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
(2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
b) obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
(3) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.
(4) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
ART. 34
Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 33 au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.
ART. 35
(1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.
(2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.
(3) Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data întocmirii/reviziei şi data aprobării.
ART. 36
(1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare, prevăzute la art. 23 lit. f), se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.
(2) În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţională.
(3) Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului locului de muncă.
CAP. 3
Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
SECŢIUNEA 1
Îndeplinirea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu”
ART. 37
Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:
a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;
b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei;
c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte mijloace;
e) securitatea forţelor de intervenţie.
ART. 38
Cerinţa esenţială “securitate la incendiu” trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.
ART. 39
“Securitatea la incendiu” are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.
ART. 40
(1) Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse de incendiu.
(2) Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şi proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3) Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone, încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii.
(4) Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de construcţii.
(5) Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice.
(6) Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice specifice, este interzisă.
ART. 41
Satisfacerea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pe întreaga durată de viaţă a construcţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind:
a) conformarea la foc a construcţiilor;
b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelor de incendiu;
c) asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadă de timp normată;
d) menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii pe timpul utilizării acestora;
e) detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de detectare, semnalizare şi alarmare;
f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.
ART. 42
(1) Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.
(2) Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinulcomun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite categorii de construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice specifice.
ART. 43
Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardelor europene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.
ART. 44
Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 45
Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.
ART. 46
(1) Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
ART. 47
(1) Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situaţiile prevăzute mai jos:
a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrări de construcţii;
b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii acesteia de satisfacere a cerinţei “securitate la incendiu”.
(2) Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.
(3) Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu, efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.
SECŢIUNEA a 2-a
Stabilitatea la foc a construcţiei
ART. 48
(1) În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţii trebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune că aceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;
b) evitarea prăbuşirii clădirii;
c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu”, pe perioada de timp normată.
(2) Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice.
ART. 49
(1) Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei.
(2) Elementele de construcţii prevăzute la alin. (1) şi standardele de referinţă aferente sunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul ordin.
SECŢIUNEA a 3-a
Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului de incendiu
ART. 50
Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin una din următoarele măsuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentru construcţii;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate la utilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;
c) protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului către părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.
f) prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;
g) evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;
i) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea;
j) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea.
ART. 51
(1) Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate astfel încât:
a) să nu iniţieze incendiu;
b) să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c) să asigure limitarea propagării incendiului;
d) să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru obiectele din încăperi ori adiacente acestora;
e) suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu se poată încălzi într-o măsură inacceptabilă;
f) în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a acestuia şi să fie posibilă salvarea persoanelor.
(2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie conform reglementărilor tehnice specifice.
(3) Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice.
ART. 52
(1) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu” a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.
(2) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalaţii de inhibare a exploziei;
c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;
d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;
e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;
f) instalaţii speciale de stingere cu apă;
g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;
i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.
ART. 53
Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor criterii:
a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă;
b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a informaţiilor/echipament de control şi semnalizare;
c) să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.
ART. 54
Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejată.
ART. 55
(1) Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului – fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.
(2) Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;
(3) Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.
ART. 56
(1) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:
a) menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie;
b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;
c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului;
d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;
e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.
(2) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de rezervă.
(3) Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.
ART. 57
(1) Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
(2) Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.
ART. 58
Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:
a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice;
b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;
c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.
ART. 59
(1) Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau locală.
(2) Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
(3) Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca această acţiune să înceapă.
(4) Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune.
(5) În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.
(6) Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.
(7) Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.
(8) Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie inactive în starea de aşteptare;
b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere;
c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;
d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere;
e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.
(9) Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea personalului.
ART. 60
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 61
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 62
Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.
SECŢIUNEA a 4-a
Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice
ART. 63
(1) Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele specifice de apărare împotriva incendiilor.
(3) Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.
ART. 64
(1) Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.
(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.
ART. 65
Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.
ART. 66
(1) Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o perioadă de timp normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
(2) Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd în construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile de iluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.
ART. 67
Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la furnizarea automată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora, la întreruperea alimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 68
Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiunii electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cu reglementările tehnice specifice.
SECŢIUNEA a 5-a
Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate
ART. 69
(1) Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate poate fi realizată prin:
a) limitarea efectului radiaţiei flăcărilor;
b) controlul iniţierii şi propagării focului pe suprafaţa exterioară a acoperişului, inclusiv a luminatoarelor;
c) controlul pătrunderii focului de la acoperiş în interiorul clădirii;
d) controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt.
(2) Limitarea efectelor radiaţiei se asigură prin controlul următorilor parametri:
a) distanţe de siguranţă normate între construcţii;
b) mărimea zonelor vitrate neprotejate;
c) performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc din interior şi exterior a produselor pentru faţade;
d) comportarea la foc a părţilor vitrate sau opace ale faţadelor;
e) măsuri de protecţie activă.
ART. 70
Condiţiile tehnice, măsurile, performanţele şi nivelurile de performanţă privind limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate se precizează în reglementările tehnice specifice.
SECŢIUNEA a 6-a
Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de intervenţie
ART. 71
(1) Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu, căile de evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) conformare la foc şi amplasare corespunzătoare;
b) separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum;
c) asigurarea controlului fumului;
d) limitarea producerii incendiului şi fumului.
(2) În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de destinaţia acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt:
a) dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a ieşirilor de evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţii acestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice;
b) prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de comunicare-avertizare;
c) prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţă, alimentate din surse corespunzătoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;
d) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţie deschisă, dispozitive antipanică şi altele asemenea;
e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;
f) prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului;
g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;
h) prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru a fi folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele uscate şi altele asemenea.
ART. 72
Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor de evacuare din clădire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.
ART. 73
Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
ART. 74
Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor tehnice specifice.
ART. 75
La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi altele asemenea.
ART. 76
Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare:
a) măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare activitatea la un nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fără riscuri de accidente;
b) amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;
c) măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în jurul construcţiei.
ART. 77
Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în planurile specifice.
ART. 78
(1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie, conform reglementărilor tehnice specifice.
(2) În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
(3) Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
ART. 79
Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă privind proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
CAP. 4
Norme generale de apărare împotriva incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
SECŢIUNEA 1
Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
ART. 80
Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;
b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor;
c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.
ART. 81
(1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.
ART. 82
Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevăzute la art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat.
ART. 83
(1) Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.
ART. 84
(1) În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.
ART. 85
(1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.
ART. 86
(1) Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.
(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
(4) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
ART. 87
(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.
(2) Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
(3) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug conform reglementărilor specifice.
ART. 88
(1) Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.
(2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile.
ART. 89
Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice.
ART. 90
(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.
(2) Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
ART. 91
Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
ART. 92
(1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.
(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor prevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
ART. 93
(1) La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 94
(1) În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.
(2) Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.
(3) În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a publicului.
(4) La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.
(5) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.
ART. 95
(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.
ART. 96
Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire:
a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.
SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis
ART. 97
(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.
(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.
(4) Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.
(6) Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
ART. 98
(1) Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează;
b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.
ART. 99
(1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.
(2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.
(3) Lucrările menţionate la alin. (1) şi laart. 97 alin. (4) se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) – (3) sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.
ART. 100
(1) Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.
ART. 101
Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul după terminarea lucrării.
ART. 102
(1) Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.
(2) Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
ART. 103
În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;
b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă;
e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.
ART. 104
După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art. 101, trebuie să asigure următoarele măsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.
ART. 105
(1) Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la alin. (1), cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum urmează:
a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.;
d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;
g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
(3) Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.
ART. 106
(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.
(2) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
(3) În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate;
d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul “LOC PENTRU FUMAT”.
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.
(10) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.
SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare
ART. 107
Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.
ART. 108
(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
ART. 109
(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
ART. 110
(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
ART. 111
(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
a) construcţiile şi încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
ART. 112
(1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
ART. 113
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.
ART. 114
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere.
ART. 115
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.
SECŢIUNEA a 4-a
Măsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei
ART. 116
În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei se interzic:
a) utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;
b) suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;
c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou, radiator şi altele asemenea;
d) folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a fuzibilului calibrat;
e) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea;
f) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora;
g) aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare;
h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;
i) folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apă cu săpun;
j) încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau înclinată;
k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii improvizate;
l) păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;
m) nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.
n) depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;
o) folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie.
ART. 117
În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi 25 l.
ART. 118
Măsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice se aplică şi în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei.
ART. 119
Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.
SECŢIUNEA a 5-a
Măsuri generale de prevenire a incendiilor în spaţii destinate persoanelor cu dizabilităţi/solicitanţilor de azil
ART. 120
(1) În spaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi se interzice:
a) fumatul;
b) utilizarea lumânărilor, chibriturilor, lămpilor cu gaz sau a altor surse cu flacără;
c) utilizarea pentru încălzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.
(2) Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilităţi în zonele de lucru cu foc.
ART. 121
Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b) un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă cel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
1. roşu – persoane care nu se pot evacua singure;
2. galben – persoane care necesită sprijin la evacuare;
3. verde – persoane care se evacuează singure;
d) marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane cu deficienţe de vedere prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete la o distanţă de circa 120 cm faţă de sol;
e) organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe psihice.
ART. 122
În centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigură afişarea de instrucţiuni de prevenire a incendiilor şi de comportament în caz de incendiu într-o limbă de circulaţie internaţională şi se verifică înţelegerea lor corectă de către aceştia.
CAP. 5
Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
ART. 123
(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
(2) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.
ART. 124
Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la acţiunea incendiului.
ART. 125
Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.
ART. 126
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.
ART. 127
Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.
ART. 128
(1) Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului următoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a agrementului tehnic;
b) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;
c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;
d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;
e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.
(2) Documentele de la alin. (1) lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producători, furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
ART. 129
Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate.
ART. 130
La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
b) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită;
c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului.
ART. 131
(1) Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
(2) Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu există prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în anexa nr. 6.
ART. 132
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplasează şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.
ART. 133
La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;
b) înălţimea de montare să fie accesibilă;
c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
ART. 134
(1) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
ART. 135
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.
ART. 136
Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
ART. 137
Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 138
Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementărilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
ART. 139
(1) Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
(3) Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.
ART. 140
(1) Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.
(2) Periodicitatea lucrărilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte conform normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
(3) Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.
(4) Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor producătorului/furnizorului.
ART. 141
(1) Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
(2) Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifică şi se realizează la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor.
ART. 142
(1) Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;
b) executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
(2) Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii evenimentului.
(3) Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.
ART. 143
Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.
CAP. 6
Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de incendiu
ART. 144
(1) Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncă.
(2) Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
ART. 145
Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de decizie;
c) planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.
ART. 146
(1) Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.
(2) Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la prezentul ordin.
ART. 147
Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac referiri cel puţin la:
a) obiectivele şi scopul exerciţiului;
b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;
d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
f) desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;
g) propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.
CAP. 7
Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor
ART. 148
Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;
b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 149
(1) Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează de:
a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;
b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private;
c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
(2) Controlul efectuat de structurile stabilite la alin. (1) lit. a) se finalizează prin documente scrise, în care se consemnează:
a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
b) constatările rezultate din teren;
c) propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.
(3) Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectuează un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/localităţii.
(4) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
ART. 150
În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 151
(1) Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.
(2) Analiza prevăzută la alin. (1) se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 152
(1) Raportul de analiză conţine următoarele:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului;
e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
(2) Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.
ART. 153
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.
CAP. 8
Dispoziţii finale
ART. 154
Prezentele norme generale se completează cu dispoziţii generale pentru categorii de construcţii şi de activităţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 155
(1) Pe baza prezentelor norme generale, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţă ale acestora, iar organele administraţiei publice locale instituie reguli şi măsuri specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale.
(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorială.
ART. 156
Încălcarea dispoziţiilor prezentelor norme generale atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 157
Anexele nr. 1– 8 fac parte integrantă din prezentele norme generale.